..

dragostea este atunci cand vezi o fata, si simti ca ar vrea sa fie a ta si faci ceva s-o cuceresti (a se citi sa ajungi la ea si fizic si in ea pe cat se poate). ea se bucura de lucrul asta, dar nu inseamna nimic.

de acceea dragostea este motorul oricarei constructii. ii faci curte, ii faci casa… cand inca nu este a ta…. si daca ti s-a dat trebuie sa ti se ia ca sa mai poti construi. si iar ti se da ca sa nu uiti de ea..

la inceput a fost cuvantul. iar inainte de cuvant… a fost precuvantul.

ursuloialb

ma intreb oare de ce la scoala prenumele sta dupa nume. are o logica prosteasca evidenta… cum ca numele de familie ar fi mai important. ar fi cel ce ne marcheaza. evident este o prostie…

daca ne marcheaza ceva in viatza din numele nostru este prenumele.

partea proasta este ca multi dintre noi… inca mai consideram ca numele ar trebui sa stea inaintea prenumelui… poate din teama de a deveni noi insine, poate din teama de a zice eu cred ca asta e asa, chiar gresind atunci pe moment, poate din placere perversa, poate din dorintza de a da mai departe ce ne-au ‘invatzat’ cu ‘chin’ parintii nostri, ai tuturor.

pai bn bn… da… atunci prin ce miracol s-a pastrat prenumele prenume… de ce nu i-a zis… nume1 si nume2 nush.

si acu… alta belea… de cand dam noi nume oamenilor… ca lucrurilor… hai sa zicem ca le-am dat de la facerea lumii… ca doar atunci se nascu cuvantul… oare un precuvant o mai exista… oare mai exista un cuvant de dinainte de facere? oare cum era lumea pe atunci? cum numeam animalele, plantele, copiii, iubita aia enervanta de langa noi… cum numeam lupul din padure ce venea si ne mai speria din cand in cand… de trebuia sa stam de paza pe ulitzele comunei…

oare cine s-o fi gandit primul sa dea un cuvant pentru ceva…

…

ehh… asta este o semifilozofie… cuvantul ca forma de comunicare, ca entitate, ca celula a comunicarii exista inca de cand exista comunicarea…

se poate vorbi ca bacteriile comunica prin parti de ADN (fac ele un schimb acolo) – pe aceste schimburi le poti numi cuvinte foarte usor… pasarile nu canta oricum… si nu oricand… fiecare tril… este o unire de cuvinte…

noi ne laudam cu vorbirea articulata… ma rog. fandoseala tipic umana. de parca cele nushcatezeci de mii de cuvinte din dex ne face mai breji decat o privighetoare… bine… ca ea nu face focul in soba… e pai si ce… da face cuib, ma rog…

cineva, o tipa, are un soarece. sa-i zicem hamster. mai precis porcusor de guineea (mai cred ca sunt diferite cumva fiintele astea… tot soareci oricum)… pai si se plangea ca e fricos cand l-a pus undeva pe canapea in mijlocul camerei… si se gandea sa se duca la doctor cu el. bine ca acolo sfatul sincer al medicului ar fi sa il puna undeva frumos intr-o cutie… pe undeva nu e un sfat chiar rau… dar nici pe canapea nu e o tragedie. soricelul are… un cuvant pasionant pentru noi azi… AGORAFOBIE. moaaam… antidepresive… sariti!!!! sa mergem dar… sa mergem dar… la psihiatru cu el! mda..

pai dc… pai pentru ca el nu stie ce e aia un spatiu asa mare cum e o sufragerie… el e invatat cu niste cotloane inguste, cu mirosurile lui, cu alti sobolanei de-ai lui pe-acolo, cu motivatiile lui… ma rog.

…

am luat odata un iepure in bratze… mai si s-a speriat ingrozitor… pai si m-am speriat si eu. ce-o avea… si s-a zbatut ca naiba si il scapai jos. a fugit si s-a bagat in cusca.. sa se mai linisteasca…

ce-o fi avut mai… ei bine iepurilor… nu le place… dar ce… nu in bratze… ci sus in aer.  m-am gandit ca are rau de inaltime… pai si are… e ca si cand te-as lua pe tine si te-as pune undeva agatat de un nor… eu strain fiind… si uitandu-ma la tine… cu.. drag. iti dai seama.

…

mai.. cu alte cuvinte… fiecare pasare… pe limba ei piere.. dar si pe limba ei traieste…

iar forme de comunicare sunt de cand insasi viata.

….

oare primul cuvant chiar a fost acum 8000 de ani? eh… nu prea. inainte de cuvinte…

au fost precuvintele…

daca mai stie cineva un precuvant spuneti-mi si mie. chiar ar fi o chestie